A fost cu adevărat o vară de extreme. Valurile de căldură dogoresc mai multe țări, ultimele 20 de zile au fost cele mai calde 20 de zile înregistrate pentru planetă, iunie a doborât recordul trecut, iar iulie este pe cale să facă același lucru. Temperaturile de la suprafața mării oceanului sunt mult peste orice înregistrate anterior, în special în Atlanticul de Nord. Și concentrațiile de gheață din Antarctica sunt șocant de mult sub normal pentru această perioadă a anului.
Toate acestea ridică întrebarea: ce se întâmplă cu clima? Este acesta doar efectul așteptat al unui eveniment El Nino în curs de dezvoltare, pe lângă încălzirea umană pe termen lung, sau este altceva în joc. Este un semn – așa cum avertizează unii oameni mai alarmați – că climatul, scapă rapid de sub control?
Pământul este un sistem incredibil de complicat, iar oamenii de știință vor trebui să-și petreacă timp pentru a dezlega diferitele cauze ale temperaturilor extreme din această vară. Deși este clar că încălzirea pe termen lung din cauza activitatii umane a pregătit scena pentru ceea ce vedem și un eveniment El Nino din ce în ce mai puternic îl amplifică, probabil că și alți factori, cum ar fi eliminarea treptată a sulfului din combustibilii marini și cantitatea mare de vapori de apă injectați în stratosferă de vulcanul Hunga Tonga-Hunga Ha’apai din 2022 vor contribui și ei.
Știm că temperaturile de suprafață vor continua să crească atâta timp cât emisiile noastre rămân peste zero (net) și chiar ne așteptăm la o oarecare accelerare a modelelor noastre în scenariile în care emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească și emisiile de aerosoli de răcire a planetei să scadă. Așadar, cum putem afla dacă vara aceasta este mai proastă decât ne așteptam, sau pur și simplu la fel de proastă pe cât ne așteptam? Putem arunca o privire la ceea ce ne-au spus modelele noastre climatice să ne așteptăm și să le comparăm cu ceea ce sa întâmplat de fapt.
Temperaturile globale ale suprafeței
Cea mai recentă generație de modele climatice (CMIP6) a fost dezvoltată în perioada premergătoare celui de-al șaselea Raport de Evaluare al IPCC. Ne putem uita la ceea ce modelele se așteptau să se întâmple în iulie 2023 și le putem compara cu ceea ce am observat de fapt în lumea reală. Să începem cu temperaturile globale ale suprafeței.
Figura de mai jos arată anomalia zilnică de temperatură globală a suprafeței de la ERA5, cel mai precis și de ultimă generație produs de reanaliză disponibil astăzi. Linia neagră arată anomalia de temperatură (diferența față de perioada de referință 1991-2020) pentru fiecare zi din 2023, în comparație cu cel mai cald an înregistrat (2016) în roșu și toți ceilalți ani între 1940 și 2022 în gri. Rețineți că aceste date sunt puțin în urmă cu prezentul și în prezent trec doar până pe 18 iulie.
Sursa: Global mean daily surface temperature anomalies from ERA5 with respect to a 1991-2020 baseline. Data covers January 1st 1940 through July 18th 2023.
Anomalii medii globale ale temperaturii de suprafață zilnice de la ERA5 în raport cu o linie de referință 1991-2020. Datele se referă la 1 ianuarie 1940 până la 18 iulie 2023.
Schimbările climatice sunt reale, cauzate de activitatea umană și sunt din ce în ce mai dăunătoare pentru societate. Planeta nu se va opri din încălzire până când emisiile noastre de CO2 vor ajunge la zero (net). Știm că se va înrăutăți atâta timp cât vom continua să emitem CO2 și alte gaze cu efect de seră. Doar pentru că lucrurile nu sunt „mai rele decât am crezut” în ceea ce privește temperaturile globale, nu înseamnă că problema nu este gravă și se înrăutățește.
Faptul că modelele climatice surprind extremele pe care le vedem în această vară (în cea mai mare parte) este, în cele din urmă, un lucru bun. Nu există nicio dovadă că depășim anumite puncte critice care contribuie la o încălzire suplimentară semnificativă astăzi. Un climat pe care îl înțelegem și pe care îl putem modela este unul în care putem proiecta mai eficient politici pentru a reduce emisiile și a limita încălzirea la mult sub 2 grade Celsius.